luni, 25 iunie 2012

Un vis îndepărtat



Articol scris pentru Blog Power 28
http://www.mostwantedblog.org/2012/06/24/blog-power-28/

Subiect propus de Cry: Visul meu, copil fiind
- Ce vroiai să devii atunci când erai copil?
- Ce ai devenit acum, ai reuşit sau ai ales altă cale în viaţă?
- Ai renunţat la dorinţele tale pentru ceva ce-ţi place sau ai fost nevoit?


De la anii copilăriei până acum am parcurs un drum lung. Visul meu de a deveni ceva nu mai ştiu dacă a fost sau nu. Ştiu doar un singur vis pe care l-am visat undeva în jurul vârstei de 5 ani. Şi de atunci este mult timp trecut, dar reţin acel vis cu amănuntele lui.

Se făcea că eram undeva într-o poiană verde. Eram adolescent. Mă îmbăta mirosul florilor de câmp. În apropiere era o pădure deasă şi umbroasă. Arborii aveau coroane frumoase cu frunze de un verde crud. Deci, localizând în anotimp acel vis, eram undeva pe la mijlocul lunii mai. Din pădurea apropiată se auzeau cântând diferite păsărele.

Eu stăteam culcat în iarba verde şi priveam cerul senin. Eram îmbrăcat cu pantaloni lungi de culoare deschisă, probabil gri-petrol, ce erau bine călcaţi şi o cămaşă albă cu mânecă lungă. Deodată s-a apropiat de mine o fată blondă. Am schimbat câteva cuvinte, apoi fata a plecat. Am plecat şi eu din acel loc şi am urcat un deal. Acolo am dat de ciotul unui pom tăiat şi m-am aşezat pe el privind în josul dealului. Fata se depărta şi cu timpul a dispărut în zare. Nu a mai durat mult şi eu m-am topit în umbra pădurii apropiate. Visul s-a terminat.

Deşi nu a fost un vis despre ce aş deveni, pot spune că a fost un vis al destinului meu. Similitudinile visului cu drumul vieţii mele sunt mari. Se spune că iarba verde şi urcarea pe o scară sau un deal în vis sunt de bun augur. Mergi pe drumul vieţii în ascensiune. Ciotul rămas după tăierea unui pom este curmarea unei vieţi. Aşa a fost. După puţin timp, probabil un an de la acel vis a murit tata. Întâlnirea şi despărţirea de cineva în vis este ca şi în viaţa de toate zilele. Am întâlnit multe blonde cu care am vorbit şi de care m-am despărţit.

Acum, când am devenit un moş, încă îmi place să hoinăresc pe câmp, pe marginea Mureşului şi Ampoiului, admirând frumuseţea naturii ce mă înconjoară. Plimbările mele sunt acompaniate de mulţimea păsărelelor ce se zbenguie prin pomii ce străjuiesc cursul lin al apelor şi se termină după mai multe ore de umblat prin soare fără să am probleme.

Pe plan profesional, atât ca elev, cât şi ca salariat mai târziu, am mers ascendent. Uneori drumul meu a fost garnisit în mod firesc cu obstacole, dar am trecut peste ele. Fiecare etapă a vieţii mele a fost un câştig de experienţă. De aceea nu regret nimic din tot ce am făcut sau am lăsat nefăcut pentru că nu m-a interesat problema respectivă. Aşa cum am mai spus şi altă dată, ce am avut de făcut am realizat fără nici cel mai mic efort. Efortul realizării lui a constat doar în munca prestată. În rest, ideile-mi veneau pe bandă rulantă.

Dar, pe măsură ce trecea timpul, a venit şi vremea renunţării la tot ce am făcut cu multă plăcere. Altfel spus, a venit vremea să pun puşca jos şi să iau toiagul. Asta nu înseamnă că plimbându-mă am nevoie de un anume ajutor la mers. Nu. Mulţam lui Dumnezeu că încă pot umbla pe picioarele mele. Nu mai merg la fel de repede ca anii trecuţi, dar încă merg şi chiar mai joc fotbal cu prichindeii mei. Nimic nu este mai frumos decât să-i văd pe prunci bucurându-se că moşu’ îi bagă în seamă şi se joacă cu ei. Doar cei mari ne creează şicane şi asta doare. Doare pentru că cei mari au uitat că şi ei au fost copii şi se bucurau când erau băgaţi în seamă. Doare pentru că schimbarea generaţiilor s-a făcut în mod brutal şi între prezent şi trecut s-a căscat o mare prăpastie. Nu ştiu dacă această stare trebuie generalizată sau particularizată, dar ştiu că am ajuns s-o văd şi pe asta. Cu toate astea sunt hotărât să merg înainte, cu privirea spre pământul care-l calc. Privirea spre cer mi-o îndrept doar afară, pe câmp.


Alte aticole la tema dată: Toti visam ; Scrisoare catre viitor ; VIS DE COPIL ; Copilaria. Singurul paradis pierdut! ;

Visand.
 ; visele raman aproape mereu vise! ; Eram copil, si as mai vrea sa fiu... ; Amintiri



20 de comentarii:

  1. Sunteti foarte rapid. Ati dat startul concursului cu un articol pe cinste!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place.. eu am scris ceva diferit,e si prima data cand particip. Imi place si articolul,si blogul dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, mă bucur că-ţi place ceea ce ai găsit în burgul meu.

      Ștergere
  3. Bună Liviu!
    Frumos vis..de copil!
    Mi-a plăcut foarte mult!
    Zi excelentă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos! Felicitari sincere! Scrieti extraordinar si chiar am simtit ceva in suflet citind acest articol!

    RăspundețiȘtergere
  5. Se simte experienta in randurile tale :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-a făcut o reală plăcere să mă plimb prin viața descrisă de tine! Faptul că nu ai niciun fel de regret, îmi sugerează o viață plină, împlinită și cu mult soare! Felicitări :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noa serbus.
      Faptul că nu regret nimic din ce am făcut nu se trage din faptul că aş fi avut doar zile senine. Am mai fost şi zile înorate, şi cu furtună, şi cu opreluişti de tot felul, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste toate, deşi uneori am contestat existenţa lui Dumnezeu. Aşa au fost vremurile şi vremile. Nici acum nu sunt un credincios perfect. Nu fac parte din categoria celor care dau citate din Biblie. Dar cred în Dumnezeu aşa ca orice muritor de rând ce-şi spune ortodox. Acum văd că unii se bat pentru a demonstra că românii au fost catolici. Dar înainte să apară această dezbinare creştinii ce erau?

      Ștergere
  7. îmi place să te citesc. se simte un iz de om bun ca pâinea coaptă din ce scrii şi sigură sunt că din fiecare moment al acestui drum numit viaţă ai ştiut ce e de păstrat şi ce este de învăţat.
    curios cum anume visuri ni se întipăresc pe suflet şi ni le reamintim peste ani. am şi eu unul, de la 5 ani, cu un urs mare şi brun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc pentru apreciere şi mă bucur că-ţi place ceea ce scriu şi cum scriu. Uneori mai fac şi gafe la scris cum ar fi repetarea cuvântului "faptul" din comentariul de mai sus.
      O mică mare mărturisire. Niciodată nu am căutat să păstrez nimic din viaţa trăită. Totul s-a lipit de mine ca şi scaiul când intră cineva în contact involuntar cu el.

      Ștergere
  8. Mi-a făcut plăcere să citesc articolul tau. Felicitări! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. o lectura interesanta mai ales cand stiu ca in spatele ei se afla experienta unei vieti :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu am decat cuvinte de apreciere... Frumoasa reprezentare a unui suflet deschis. Cuvintele tale sunt mereu pline de intelepciune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru cuvintele de apreciere.
      Să ai o zi bună în continuare.

      Ștergere

Citesc cu plăcere ce scrieţi. Mulţumesc