luni, 23 iulie 2012

Fericirea?



Articol scris pentru Blog Power 32
La propunerea Irealiei.
Tema: Fericirea!
- O trăieşti mai intens în fragedă pruncie sau creşte odată cu tine?
- (Cum) recunoşti simptomele fericirii?
- Reuşeşti să te faci „vinovat” de propria-ţi fericire sau ai nevoie de „furnizori” externi?

Fericirea, himera ce te amăgeşte o bună parte a vieţii, apare la început sub forma bucuriei, încă din primii ani de viaţă. Pruncul este bucuros că mama îl ia în braţe, apoi când este mai măricel este bucuros că se joacă şi este băgat în seamă. Pe urmă pruncul este bucuros că face primii paşi, că începe să devină independent, că întâlneşte alţi copii şi se joacă cu ei, că se descurcă la grădiniţă şi câte altele.

După toate aceste bucurii începe să apară timid şi fericirea. O bucurie ceva mai amplificată. Copiii mai mari sunt fericiţi pentru rezultatele şcolare, pentru cadourile obţinute, pentru orele petrecute cu prietenii. Pe măsură ce trec anii, fericirea devine mai intensă în perioada pubertăţii când încep să apară primele sentimente de dragoste. Atunci toată lumea este a lor şi nimic nu-i opreşte din drum. Tinerii visează şi se cred invincibili.

Vine apoi vremea maturităţii când şi fericirea îmbracă alte forme odată cu întemeierea noilor familii. Tinerii sunt fericiţi când se căsătoresc, sunt fericiţi când li se nasc urmaşii, sunt fericiţi când copiii lor fac primii paşi, când merg la grădiniţă şi se descurcă bine, când merg la şcoală şi au rezultate bune. Părinţii ajunşi de acum la a doua tinereţe sunt fericiţi când copiii lor îşi termină studiile şi intră în viaţă, apoi când devin bunici şi în felul acesta sunt părtaşi la perpetuarea ciclului vieţii. Deci, pe măsură ce înaintăm în viaţă şi motivele de fericire se împuţinează. Ajungem ca în final să fim fericiţi pentru sănătatea ce o avem, când de fapt fericirea se transformă în mulţumire.

Cam acestea ar fi fazele fericirii oglindite în ochii unui bătrân trecut prin viaţă. Entuziasmul tinerilor diferă mult faţă de modul meu de a privi lumea. Pentru ei „tot ce zboară se mănâncă” în timp ce pentru mine rămâne doar mămăliga.

Simptomele fericirii sunt uşor de recunoscut. În clipele de fericire omul simte că-l cuprinde o stare aparte şi are senzaţia că pluteşte. Nu mai vede nimic altceva în afară de motivul fericirii. Apoi, pe măsură ce înaintează în vârstă şi motivele fericirii se împuţinează, omul coboară cu picioarele pe pământ, fericirea se temperează şi devine apatică.

Vrem, nu vrem, ne place sau nu ne place, cam asta este fericirea. Unii vor redacta articole elogioase pe seama ei. Alţii o vor descrie în culori pastelate. Eu nu pot. Pentru mine fericirea este aşa cum am prezentat-o. De la puţini spre nimeni vor fi cei care vor aprecia acest articol, dar asta nu mă deranjează. Ştiu doar un lucru: aceasta-i viaţa şi nu este roză, iar mie-mi place să o privesc aşa cum este ea şi tot ce scriu este şi va rămâne privit prin prisma realităţii trăite de mine. Poate alţii trăiesc altfel. Ferice de ei. Mie-mi place cum trăiesc şi privesc eu lumea, viaţa în ansamblul ei şi chiar moartea: o femeie frumoasă, nu o hârcă ce se plimbă cu coasa.

În aceste condiţii nu văd de ce s-ar face cineva vinovat de propria-i fericire. Este un sentiment  ce vine în mod firesc într-o situaţie sau alta. Este o stare ce ne cuprinde fără să o putem opri din drumul ei. Fericirea este generată atât de factori interni, specifici fiecărui individ, dar şi de factori externi,  proveniţi din familie şi societate. Fericirea este întâlnită pe toate palierele sociale, de la bogaţi la săraci. Dar nu toţi bogaţii sunt permanent fericiţi, după cum nici toţi săracii nu sunt permanent necăjiţi. Alternanţa valorilor se simte şi aici şi face parte din ECHILIBRUL UNIVERSULUI.


Alte articole scrise pentr BP 32:
http://suntfraiera.blogspot.ro/2012/07/pana-sa-se-nascatotul-parea-normal.html
http://irealia.wordpress.com/2012/07/27/fericirea-mea-2-2/
http://www.balantza.com/fericirea-nu-o-gasesti-la-magazinul-de-la-colt/
http://pandemoniul-sufletului.blogspot.ro/2012/07/perfectiunea-intruchipata-fericirea.html?
http://emilcalinescu.eu/sa-fim-mai-fericiti-despre-oameni-fericiti/
https://copiisimame.wordpress.com/2012/07/28/potirul-magic-fericirea/#comment-2850

17 comentarii:

  1. "De la putini spre nimeni" crede ca articolul nu e scris "ca sa placa", e scris asa cum simti, cum vezi, cum crezi.
    Mi-a placut "graficul" fericirii, de la bucuria copilariei la multumirea anilor tarzii...
    Sanatate sa fie, restul e in echilibru!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu tot ce ai scris mai putin ceva, si anume, referitor la tinerii din ziua de astazi :" Pentru ei „tot ce zboară se mănâncă” " . Nu este prima data cand citesc in comentariile tale uin fel de tristetze privind atitudinea tinerilor de azi !!! Probabil nu reusesti sa-i cunosti indeajuns ! Astazi am fost sa-mi spal masina la o spalatorie auto. Acolo erau doar baieti si fete , toti tineri , si un amanunt ce m-a izbit a fost fizicul lor firav , slabi , dar vioi. Iti spun drept ca am simtit un sentiment de admiratie fata de ei ; suportau orice comentariu a proprietarilor de masini, faceau tot sa multumeasca , clientii, si asta fara ca patronul sa fie prezent. Exemplul de mai susnu este singular. Normal ca sunt si "altfel" de tineri; sunt cei de bani gata, sau cei care parintii se sacrifica pentru a nu lipsi nimic copiilor ,asa cum le-a lipsit lor . Ai dreptate cand spui ca fericirea este generata de mai multi factori. Am sa-ti povestesc pe scurt un eveniment , relativ recent , care intr-o oarecare masura a fost un motiv de fericire ; la inceputul lunii noembrie 2011 mi-am fracturat piciorul , si dupa spitalizare , ghips, iar dat jos ghops, pus din nou in ghips, etc. , ajunsa acasa m-am aflat pt.prima oara in viata in situatia de a nu fi 100% autonoma. Nu vroiam sa fiu compatimita nici macar de fiicele mele.Organizasem sa petrec Craciunul in Germania la fiica cea mai mica .Atunci ,m-am gandit ce masuri trebuie sa iau. Cu carje nu am putut sa merg. Am coborat din pod un carucior pt.invalizi (adus de mine "pt.orice eventualitate"), m-am asezat in el, am facut probe prin casa, si .......AM FOST FERICITA , cand am putut sa-i spun la fiica cea mare ca poate sa mearga linistita la sora ei in Germania fara mine. Mai mult, am fost si mai FERICITA , cand am vazut ca am reusit sa pregatesc masa festiva de Craciun pentru mai multe persoane , pt.ca a venit fratele meu cu familia (sotie si 2 copii de 32 si 34 ani ) la mine , plus o "ceata" de colindatori. Deci fericirea inseamna si sareusesti sa depasesti momente dficile in viata. Stiu,ca o sa ma judeci dur, dar eu nu mapot multumi doar cu a avea ce manca orice si oricum ,astazi! Vreau sa ma bucur si de "noutatile" din aceasta epoca. Nu sunt tanara; mai lipseste 1 an si fac 60, dar nu-i simt, si greutati am avut har Domnului ,pana peste cap. Dar ,le-am uitat,p;t.ca acum am rasplata muncii ; ce am crescut am doar pt.mine. Hai , ca te-am plictisit, cu "teoria"mea. Seara placuta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu te judec nicicum. Sunt cu 10 paşi înaintea ta. Când eram de vârsta ta am dat faliment şi nu m-am plâns. Nici acum nu mă plâng. În articol am scris că-mi place viaţa aşa cum e. Să fim sănătoşi şi peste 10 ani să reluăm această discuţie.

      Ștergere
  3. eu cred ca va inselati si ca de fapt articolul o sa fie foarte apreciat:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştiu că ţi-am mulţumit pentru încurajare, dar văd că nu am publicat răspunsul. Acum revin şi corectez.

      Ștergere
  4. Absolut. Da, fericirea copilăriei este ceea ce ne dă amintiri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În general amintirile vin din toată perioada vieţii. Chiar şi bătrâneţea îşi are amintirile ei cu nepoţei.

      Ștergere
  5. Am venit chiar curioasă aici, ştiind aproape sigur că am să găsesesc înţelepciune. Şi aşa este. Dacă nu se întâmpla să scriu dezlegarea poveştii imaginate de psi, probabil că aş fi scris un articol asemănător şi aş fi gândit că va fi gustat de puţini. Poate că nu avem dreptate... după cum se vede din comentarii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesant traseul imaginat de tine; nu pot să te contrazic în privința reducerii intensității fericirii, odată cu trecerea anilor... vreau doar să cred că voi avea destule motive de fericire când voi ajunge la vârsta ta.

    Ți-am apreciat sinceritatea și înțelepciunea cuvintelor, drept urmare te felicit pentru ce ai scris.

    P.S.: și mie îmi place mămăliga :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru vizită şi pentru apreciere.
      Motive de fericire vom avea şi când vom fi la peste 90 de ani. În primul rând vom fi fericiţi pentru că vom fi (dacă vom fi) sănătoşi şi ne putem deplasa pe picioarele noastre. Apoi vom fi fericiţi când ne vom întâlni cu copiii şi nepoţii plecaţi pe la casele lor. Vom fi fericiţi că mai putem folosi internetul şi câte altele.
      Să ai o zi faină.

      Ștergere
  7. Bun articol. Obiectiv, calm, fara briz-briz-uri :)

    Felicitari :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule, ca de obicei, va respect curajul de a spune lucrurilor pe nume. Foarte interesant ceea ce ati scris aici, dar parca imi pare rau ca nu prea mai gasiti motive sa va bucurati...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Tibi. Pe măsură ce înaintezi în ani nu-ţi mai pare rău de minic. Ăsta-i jocul vieţii.

      Ștergere
    2. Si eu cred ca viata are o ironie fina, dar pana acum, odata cu varsta au crescut si regretele pentru mine...

      Ștergere

Citesc cu plăcere ce scrieţi. Mulţumesc