Silentia lunae

Participă la BLOG POWER 26  http://www.mostwantedblog.org/2012/06/10/blog-power-26/ unde articolul câştigător şi implicit liderul de opinie a fost ales după ce a fost aplicată regula departajării prin like-uri iar câştigătoarea este Simona R. cu articolul : ''Ţi-aş''!

Tema stabilita de liderul de opinie al ediţiei cu numărul 25 este:

''Vinul care umple cupa tăcerii – Muzica''

- se spune că de multe ori tăcerea este de aur, care sunt aceste momente pentru tine?

- alegi vreodată să te refugiezi departe de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău? dacă da, atunci unde şi care sunt factorii ce te fac să vrei să te desprinzi de problemele tale?

- destinul tău, viaţa ta, crezi ca au fost influeţate vreodaă în bine de momentele în care ai ales să te refugiezi, să taci?

- daca ar fi sa asociezi liniştea, tăcerea ta cu o melodie, care ar fi această melodie? acordurile ei ar face sa vibreze totul in jurul tău?

In vino veritas, adică... „în vin nu este adevărul”, spuneau bătrânii latini, fie ei daci, traci, romani, ori ce or fi fost ei. Cu alte cuvinte, vinul nu umple cupa tăcerii. El dezleagă limbile şi pornesc certurile. În astfel de situaţii mai ascultă cineva o muzică interpretată de o vioară chinuită şi un solist răguşit?  Poate un beţiv singuratic rătăcit la o masă ascunsă într-un colţ al micii cârciumioare „La şosea”, sau „Căţeaua leşinată”, „Încurcă lume”, „Strugurele” ori cum s-or mai fi numind ele.

Dar pe drept cuvânt se spune că „tăcerea este ca mierea”, sau „tăcerea e de aur”. Când omul ştie să tacă evită multe conflicte, dar marele necaz este că omul nu poate să tacă tot timpul şi atunci izbucneşte conflictul şi se pun paie pe foc peste care se toarnă benzină. Momentele în care ar trebui să tac sunt multe, dar mă gâdilă limba şi-mi dau drumul. O meteahnă ce o am doar acasă, pentru că afară nu am motive. Norocul meu că am vecini înţelegători. În astfel de situaţii se spune că cel mai înţelept renunţă la conflict. Dar ce te faci când taci şi eşti înţepat ori contrat cu fel şi fel de vorbe aruncate peste umăr sau scoase printre măsele? Păi n-ai altă treabă de făcut decât să răbufneşti pentru a te uşura de energia negativă acumulată, energie care-ţi dăunează de la o vreme.

Dar tot de la o vreme te mai doare şi gura să tot dai la replici şi atunci prinzi un moment de pauză când evadezi în singurătate. În astfel de situaţii prefer liniştea pădurii de pe Dealul Mamut sau liniştea câmpiei şi a Mureşului. Numai că şi aici dau de alt bai. La Mamut casele au invadat pădurea şi ca atare aceasta s-a împânzit de câini. Deci liniştea a fost alungată. La Mureş un individ a pus sechestru pe dig şi Luncă aşa încât pentru a ajunge la apă trebuie să-i încalc „propritatea privadă”. Până acum nu am avut probleme, dar cine ştie ce va mai fi de acum în colo. Aşa că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă refugiez în faţa calculatorului unde intru pe Bloguri, Forumuri, Facebook şi Youtube aşa încât „cupa tăcerii se umple cu muzică”, o muzică bună şi liniştitoare:  
Silentia lunae  http://www.youtube.com/embed/lbjWR9T07jU În această categorie includ toate genurile muzicale. Deci nu înlătur manelele deşi nu mă dau în vânt după ele, iar audiţiile le fac în surdină.

În lungul vieţii mele au fost multe momente când m-am refugiat în singurătate. De mic copil eram lăsat singur în curte „să o păzesc” în timp ce mama şi bunicii erau plecaţi la lucrul câmpului căci tata murise şi nu aveau altă sursă de câştig. Deci m-am învăţat să trăiesc solitar. Îmi plăcea să privesc norii pe cer, pomii în bătaia vântului, diverse animale şi păsări de curte, păsările ce zburau pe deasupra mea, insectele şi gâzele întâlnite în calea mea, dar îmi plăcea să ascult şi cântecul păsărilor de tot felul, ciripitul şi cearta vrăbiuţelor,  cântecul cocoşilor şi găinilor, poveştile puilor şi bobocilor. Toate acestea mă relaxau şi mă făceau să visez cu ochii deschişi la tot ce era în jurul meu.

Cu timpul am învăţat să lucrez izolat şi să migălesc lucrul ce-l făceam. Migăleam, dar totuşi lucram cu spor pentru că nu moşmondeam. Migăleam în sensul că stăteam ore întregi aplecat asupra unui desen, spre exemplu, fără să mă plictisesc şi fără să povestesc cu cineva chiar dacă nu eram singur. Îmi vedeam doar de treaba mea.

Dar anii au trecut şi odată cu ei au trecut toate acestea. A mai rămas doar „Silentia lunae” pentru a nu băga în seamă discuţiile fără rost.


Alte articole: Drog! , Cosmogonie , Vorbeşte-mi! , In linistea cazuta peste lume , Sa imbratisam tacerea! , Aproape durere , Teoria tacerii. , Soapte de Pian