Un vis îndepărtat

Articol scris pentru Blog Power 28
http://www.mostwantedblog.org/2012/06/24/blog-power-28/

Subiect propus de Cry: Visul meu, copil fiind

- Ce vroiai să devii atunci când erai copil?

- Ce ai devenit acum, ai reuşit sau ai ales altă cale în viaţă?

- Ai renunţat la dorinţele tale pentru ceva ce-ţi place sau ai fost nevoit?

De la anii copilăriei până acum am parcurs un drum lung. Visul meu de a deveni ceva nu mai ştiu dacă a fost sau nu. Ştiu doar un singur vis pe care l-am visat undeva în jurul vârstei de 5 ani. Şi de atunci este mult timp trecut, dar reţin acel vis cu amănuntele lui.

Se făcea că eram undeva într-o poiană verde. Eram adolescent. Mă îmbăta mirosul florilor de câmp. În apropiere era o pădure deasă şi umbroasă. Arborii aveau coroane frumoase cu frunze de un verde crud. Deci, localizând în anotimp acel vis, eram undeva pe la mijlocul lunii mai. Din pădurea apropiată se auzeau cântând diferite păsărele.

Eu stăteam culcat în iarba verde şi priveam cerul senin. Eram îmbrăcat cu pantaloni lungi de culoare deschisă, probabil gri-petrol, ce erau bine călcaţi şi o cămaşă albă cu mânecă lungă. Deodată s-a apropiat de mine o fată blondă. Am schimbat câteva cuvinte, apoi fata a plecat. Am plecat şi eu din acel loc şi am urcat un deal. Acolo am dat de ciotul unui pom tăiat şi m-am aşezat pe el privind în josul dealului. Fata se depărta şi cu timpul a dispărut în zare. Nu a mai durat mult şi eu m-am topit în umbra pădurii apropiate. Visul s-a terminat.

Deşi nu a fost un vis despre ce aş deveni, pot spune că a fost un vis al destinului meu. Similitudinile visului cu drumul vieţii mele sunt mari. Se spune că iarba verde şi urcarea pe o scară sau un deal în vis sunt de bun augur. Mergi pe drumul vieţii în ascensiune. Ciotul rămas după tăierea unui pom este curmarea unei vieţi. Aşa a fost. După puţin timp, probabil un an de la acel vis a murit tata. Întâlnirea şi despărţirea de cineva în vis este ca şi în viaţa de toate zilele. Am întâlnit multe blonde cu care am vorbit şi de care m-am despărţit.

Acum, când am devenit un moş, încă îmi place să hoinăresc pe câmp, pe marginea Mureşului şi Ampoiului, admirând frumuseţea naturii ce mă înconjoară. Plimbările mele sunt acompaniate de mulţimea păsărelelor ce se zbenguie prin pomii ce străjuiesc cursul lin al apelor şi se termină după mai multe ore de umblat prin soare fără să am probleme.

Pe plan profesional, atât ca elev, cât şi ca salariat mai târziu, am mers ascendent. Uneori drumul meu a fost garnisit în mod firesc cu obstacole, dar am trecut peste ele. Fiecare etapă a vieţii mele a fost un câştig de experienţă. De aceea nu regret nimic din tot ce am făcut sau am lăsat nefăcut pentru că nu m-a interesat problema respectivă. Aşa cum am mai spus şi altă dată, ce am avut de făcut am realizat fără nici cel mai mic efort. Efortul realizării lui a constat doar în munca prestată. În rest, ideile-mi veneau pe bandă rulantă.

Dar, pe măsură ce trecea timpul, a venit şi vremea renunţării la tot ce am făcut cu multă plăcere. Altfel spus, a venit vremea să pun puşca jos şi să iau toiagul. Asta nu înseamnă că plimbându-mă am nevoie de un anume ajutor la mers. Nu. Mulţam lui Dumnezeu că încă pot umbla pe picioarele mele. Nu mai merg la fel de repede ca anii trecuţi, dar încă merg şi chiar mai joc fotbal cu prichindeii mei. Nimic nu este mai frumos decât să-i văd pe prunci bucurându-se că moşu’ îi bagă în seamă şi se joacă cu ei. Doar cei mari ne creează şicane şi asta doare. Doare pentru că cei mari au uitat că şi ei au fost copii şi se bucurau când erau băgaţi în seamă. Doare pentru că schimbarea generaţiilor s-a făcut în mod brutal şi între prezent şi trecut s-a căscat o mare prăpastie. Nu ştiu dacă această stare trebuie generalizată sau particularizată, dar ştiu că am ajuns s-o văd şi pe asta. Cu toate astea sunt hotărât să merg înainte, cu privirea spre pământul care-l calc. Privirea spre cer mi-o îndrept doar afară, pe câmp.


Alte aticole la tema dată: Toti visam ; Scrisoare catre viitor ; VIS DE COPIL ; Copilaria. Singurul paradis pierdut! ;

Visand. ; visele raman aproape mereu vise! ; Eram copil, si as mai vrea sa fiu... ; Amintiri