luni, 9 iulie 2012

Dialog cu gândul


Pentru ediţia cu nr. 30 a Blog Power tema propusă de noul lider Tibi  este:
Monologul interior: oricât de mult am analiza oamenii, nu vom şti  niciodată cu adevărat ce gândesc ei.
Ce fac oamenii când sunt singuri în mintea lor?
Putem citi gândurile oamenilor sau doar ne permit ei să le intuim?
Oamenii se luptă cu viaţa
sau doar cu sinea lor?
http://www.mostwantedblog.org/2012/07/08/blog-power-30/
Pe această temă mă gândesc ce să scriu. Nu este o temă grea, este o temă frumoasă şi se leagă de viaţa mea aşa cum se leagă de mine ciulinii pe malul Mureşului atunci când căscând ochii după nuş’ ce intru în mijlocul lor.

Hai să intru şi de data asta în debaraua cu amintiri.

Of, ce de colb e aici ! Uite şi un cufăr aruncat în ungherul de acolo. E întuneric şi n-am luat o lanternă cu mine. Sper să mă descurc pe bâjbâite. Deşi nu este prea mare se deschide greu. Are tâţânile capacului ruginite. Noroc că nu are şi lacăt.

Uf ! Am reuşit să-l deschid. Acolo, pe fundul cufărului, zăresc aruncat ceva. Pare a fi o hârtie mototolită. O, nu ! E o cârpă. De când stă acolo s-a decolorat. Am învelit ceva, cândva în ea? Nu ştiu. Să văd.

Dar vai, au căzut din ea o mulţime de litere. Au mai rămas doar câteva agăţate de pânza învechită, litere ce compun cuvintele: GÂNDUL MEU. Îmi vine să râd. Doar atât a mai rămas din el? O cârpă cernită cândva şi acum decolorată? Dar câte dialoguri am avut eu cu el de-a lungul anilor. Ne înţelegeam ori de câte ori aveam ceva de făcut, indiferent că ar fi fost lucrări grele sau banale. Dialogam cu gândul când călătoream în interesul serviciului sau în interes personal, dialogam cu gândul înainte de a adormi, dialogam cu gândul înainte de a pleca la serviciu şi pe tot parcursul drumului spre şi de la serviciu, dialogam cu gândul în timp mâncam. Dialogam cu gândul când trebuia să mut un creion de colo, colo sau să smulg o buruiană, dar şi când trebuia să iau decizii rapide într-un domeniu s-au altul. Nu de puţine ori mi se spunea că dau răspunsuri înainte ca interlocutorul să-şi termine întrebarea şi eram întrebat de unde ştiam ce a vrut să mă întrebe. Nu ştiu ce a stat la baza acestui fel de a fi, dar a fost. A fost o realitate trăită cândva.

Mă uit din nou la cârpa învechită. Acum este fără valoare. Chiar dacă cineva ar vrea să mai citească ceva nu mai are ce. Literele au căzut de pe ea şi s-au împrăştiat. Au rămas doar litere. Un alfabet repetat de mai multe ori. Dar mi s-a putut citi cândva gândul?  Eu spun că nu. Şi asta pentru că, aşa cum spunem, foloseam măşti adecvate, perfect mulate. Era mai bine să fii considerat om fără gânduri decât să-ţi laşi gândurile să fie citite.

„Din cauza motivului” cum se zice uneori printre prieteni, nu am fost preocupat nici să caut a citi gândurile cuiva. Am considerat tot timpul că gândul este proprietatea de care nu trebuie să mă ating. Cine voia să-mi spună ce gândeşte o făcea în mod direct şi cât considera că este necesar.

Stând şi gândind la ce scriu acum, îmi vin în minte cuvintele celebrului poet: „o luptă-i viaţa, deci te luptă...” Da, viaţa este o permanentă luptă. Cu mine nu am de ce mă lupta pentru că mă cunosc. Deci nici cu sinea mea. Dar cu viaţa trebuie să mă lupt din pricina numeroaselor obstacole ce mi le scoate în cale. Nu am aia, nu am ailaltă, trebuie să fac rost de bani pentru a rezolva problema aia... Şi de unde? Din pensie, bineînţeles, că din altă parte nu mai am de unde. Şi atunci aştept momentul potrivit pentru a-mi rezolva problemele care uneori rămân şi nerezolvate pentru că nici pensia nu este din gumă să o pot întinde.

14 comentarii:

  1. Foarte frumos!
    Blogul "altfel" si-a adunat postarile intr-o carte, doua volume! Am scris si la mine pe blog, am discutat si cu autorul, nu toate mi-au placut (e parere personala, nu e o judecata importanta pentru cineva!) dar cred ca aici sunt postari mult mai bune decat acolo!
    O saptamana plina sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos articolul, ca de obicei prezinta o poveste de viata interesanta si plina de invataturi. Ma bucur ca v-a placut tema mea si observ ca intre articolul meu si al dumneavoastra sunt unele asemanari, precum cufarul cu amintiri sau dialogul cu gandul, asta desi cred ca am scris cam in acelasi timp, dar nu am avut posibilitatea sa il public pana la aceasta ora, lipsind formularul de inscriere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru apreciere. O fi de vină telepatia.

      Ștergere
    2. Probabil telepatia :) Cu placere!

      Ștergere
    3. Nu eşti primul care-mi confirmi legături telepatice, deşi tu o faci râzând. Nu ţi-am răspuns ieri pentru "a rupe" respectiva legătură.

      Ștergere
    4. Imi cer scuze daca asa s-a inteles, dar eu chiar cred ca sunt destule coincidente pentru a justifica telepatia.

      Ștergere
    5. Nu am înţeles că ai lua în derâdere telepatia, doar că mi-ai răspuns râzând. Asta nu este o insultă ci o ignorare a telepatiei. Să ai o zi bună. Îmi place dialogul cu tine. Îţi preiau linkul blogului. Mulţumesc.

      Ștergere
    6. Nu o ignor, cred in ea. Si mie imi place dialogul cu dumneavoastra si va respect foarte mult. Va multumesc si eu!

      Ștergere
  3. Purtată pe aripi de gând înţelept, aproape am simţit fizic colbul şi-am tras repede o gură de aer proaspăt, să nu mă opresc din drum! Frumoasă incursiune în amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ati scris foarte frumos! Stilul dumneavoastra de a depana amintiri creaza atata atmosfera de dor si sentiment frumos incat ma indeamna mult sa pretuiesc ceea ce traiesc acum!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie mi se pare că Gândul e încă la locul lui, cu folos, şi nu uitat într-un cufăr colbăit. Excelent articol!

    RăspundețiȘtergere
  6. ''In lume exista mii de povesti, dar toate povestile sunt una''-e un principiu preferat al meu si care-mi pare ca se aplica perfect acestui articol! felicitari :)

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu plăcere ce scrieţi. Mulţumesc