Pentru ediţia cu nr. 30 a Blog Power tema propusă de noul lider Tibi este:
Monologul interior: oricât de mult am analiza oamenii, nu vom şti
niciodată cu adevărat ce gândesc ei.
Ce fac oamenii când sunt singuri în mintea lor?
Putem citi gândurile oamenilor sau doar ne permit ei să le intuim?
Oamenii se luptă cu viaţa sau doar cu sinea lor?
http://www.mostwantedblog.org/2012/07/08/blog-power-30/
Ce fac oamenii când sunt singuri în mintea lor?
Putem citi gândurile oamenilor sau doar ne permit ei să le intuim?
Oamenii se luptă cu viaţa sau doar cu sinea lor?
http://www.mostwantedblog.org/2012/07/08/blog-power-30/
Pe această temă mă gândesc ce să scriu. Nu este o temă grea, este o temă frumoasă
şi se leagă de viaţa mea aşa cum se leagă de mine ciulinii pe malul Mureşului
atunci când căscând ochii după nuş’ ce intru în mijlocul lor.
Hai să intru şi de data asta în debaraua cu amintiri.
Of, ce de colb e aici ! Uite şi un cufăr aruncat în ungherul de acolo. E
întuneric şi n-am luat o lanternă cu mine. Sper să mă descurc pe bâjbâite. Deşi
nu este prea mare se deschide greu. Are tâţânile capacului ruginite. Noroc că
nu are şi lacăt.
Uf ! Am reuşit să-l deschid. Acolo, pe fundul cufărului, zăresc aruncat
ceva. Pare a fi o hârtie mototolită. O, nu ! E o cârpă. De când stă acolo s-a
decolorat. Am învelit ceva, cândva în ea? Nu ştiu. Să văd.
Dar vai, au căzut din ea o mulţime de litere. Au mai rămas doar câteva
agăţate de pânza învechită, litere ce compun cuvintele: GÂNDUL MEU. Îmi vine să
râd. Doar atât a mai rămas din el? O cârpă cernită cândva şi acum decolorată?
Dar câte dialoguri am avut eu cu el de-a lungul anilor. Ne înţelegeam ori de
câte ori aveam ceva de făcut, indiferent că ar fi fost lucrări grele sau
banale. Dialogam cu gândul când călătoream în interesul serviciului sau în interes personal, dialogam cu gândul înainte de a adormi, dialogam cu gândul înainte de a pleca la serviciu şi pe tot parcursul drumului spre şi de la serviciu, dialogam cu gândul în timp mâncam. Dialogam cu gândul când trebuia să mut un creion de colo, colo sau să
smulg o buruiană, dar şi când trebuia să iau decizii rapide într-un domeniu
s-au altul. Nu de puţine ori mi se spunea că dau răspunsuri înainte ca
interlocutorul să-şi termine întrebarea şi eram întrebat de unde ştiam ce a
vrut să mă întrebe. Nu ştiu ce a stat la baza acestui fel de a fi, dar a fost.
A fost o realitate trăită cândva.
Mă uit din nou la cârpa învechită. Acum este fără valoare. Chiar dacă
cineva ar vrea să mai citească ceva nu mai are ce. Literele au căzut de pe ea
şi s-au împrăştiat. Au rămas doar litere. Un alfabet repetat de mai multe ori.
Dar mi s-a putut citi cândva gândul? Eu
spun că nu. Şi asta pentru că, aşa cum spunem, foloseam măşti adecvate, perfect
mulate. Era mai bine să fii considerat om fără gânduri decât să-ţi laşi
gândurile să fie citite.
„Din cauza motivului” cum se zice uneori printre prieteni, nu am fost
preocupat nici să caut a citi gândurile cuiva. Am considerat tot timpul că
gândul este proprietatea de care nu trebuie să mă ating. Cine voia să-mi spună
ce gândeşte o făcea în mod direct şi cât considera că este necesar.
Stând şi gândind la ce scriu acum, îmi vin în minte cuvintele celebrului
poet: „o luptă-i viaţa, deci te luptă...” Da, viaţa este o permanentă luptă. Cu
mine nu am de ce mă lupta pentru că mă cunosc. Deci nici cu sinea mea. Dar cu
viaţa trebuie să mă lupt din pricina numeroaselor obstacole ce mi le scoate în
cale. Nu am aia, nu am ailaltă, trebuie să fac rost de bani pentru a rezolva
problema aia... Şi de unde? Din pensie, bineînţeles, că din altă parte nu mai
am de unde. Şi atunci aştept momentul potrivit pentru a-mi rezolva problemele
care uneori rămân şi nerezolvate pentru că nici pensia nu este din gumă să o
pot întinde.
Uite cum şi de data asta gândul m-a purtat de colo, colo fără să-mi dau
seama cum a trecut timpul. Uneori era împrăştiat de „puii mici” care voiau când
una, când alta. Dar aşa e viaţa. Amestecată cu de toate şi sincer vă spun că-mi
place aşa cum este ea.
Alte articole pe această temă:
http://www.balantza.com/esti-sigur-de-ceea-ce-vezi/
http://un-alt-blog.blogspot.ro/2012/07/vocea-constiintei.
htmlhttp://suntfraiera.blogspot.ro/2012/07/unui-strain.html
http://toategandurileaici.blogspot.ro/2012/07/nu-ma-inteleg-nici-eu.html
http://aburi-de-cafea.blogspot.ro/2012/07/inminteaomului.html#axzz20ISzNWqV
http://emilcalinescu.eu/eu-cu-mine-tu-cu-tine/
http://little-thoughts08.blogspot.it/2012/07/post-it-pentru-oglinda.html
http://irealia.wordpress.com/2012/07/14/in-goana-lumii-mele/
Alte articole pe această temă:
http://www.balantza.com/esti-sigur-de-ceea-ce-vezi/
http://un-alt-blog.blogspot.ro/2012/07/vocea-constiintei.
htmlhttp://suntfraiera.blogspot.ro/2012/07/unui-strain.html
http://toategandurileaici.blogspot.ro/2012/07/nu-ma-inteleg-nici-eu.html
http://aburi-de-cafea.blogspot.ro/2012/07/inminteaomului.html#axzz20ISzNWqV
http://emilcalinescu.eu/eu-cu-mine-tu-cu-tine/
http://little-thoughts08.blogspot.it/2012/07/post-it-pentru-oglinda.html
http://irealia.wordpress.com/2012/07/14/in-goana-lumii-mele/
Foarte frumos!
RăspundețiȘtergereBlogul "altfel" si-a adunat postarile intr-o carte, doua volume! Am scris si la mine pe blog, am discutat si cu autorul, nu toate mi-au placut (e parere personala, nu e o judecata importanta pentru cineva!) dar cred ca aici sunt postari mult mai bune decat acolo!
O saptamana plina sa ai!
Foarte frumos articolul, ca de obicei prezinta o poveste de viata interesanta si plina de invataturi. Ma bucur ca v-a placut tema mea si observ ca intre articolul meu si al dumneavoastra sunt unele asemanari, precum cufarul cu amintiri sau dialogul cu gandul, asta desi cred ca am scris cam in acelasi timp, dar nu am avut posibilitatea sa il public pana la aceasta ora, lipsind formularul de inscriere.
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru apreciere. O fi de vină telepatia.
ȘtergereProbabil telepatia :) Cu placere!
ȘtergereNu eşti primul care-mi confirmi legături telepatice, deşi tu o faci râzând. Nu ţi-am răspuns ieri pentru "a rupe" respectiva legătură.
ȘtergereImi cer scuze daca asa s-a inteles, dar eu chiar cred ca sunt destule coincidente pentru a justifica telepatia.
ȘtergereNu am înţeles că ai lua în derâdere telepatia, doar că mi-ai răspuns râzând. Asta nu este o insultă ci o ignorare a telepatiei. Să ai o zi bună. Îmi place dialogul cu tine. Îţi preiau linkul blogului. Mulţumesc.
ȘtergereNu o ignor, cred in ea. Si mie imi place dialogul cu dumneavoastra si va respect foarte mult. Va multumesc si eu!
ȘtergerePurtată pe aripi de gând înţelept, aproape am simţit fizic colbul şi-am tras repede o gură de aer proaspăt, să nu mă opresc din drum! Frumoasă incursiune în amintiri.
RăspundețiȘtergereAti scris foarte frumos! Stilul dumneavoastra de a depana amintiri creaza atata atmosfera de dor si sentiment frumos incat ma indeamna mult sa pretuiesc ceea ce traiesc acum!
RăspundețiȘtergereMie mi se pare că Gândul e încă la locul lui, cu folos, şi nu uitat într-un cufăr colbăit. Excelent articol!
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult articolul!
RăspundețiȘtergere''In lume exista mii de povesti, dar toate povestile sunt una''-e un principiu preferat al meu si care-mi pare ca se aplica perfect acestui articol! felicitari :)
RăspundețiȘtergere