Masca

Articol scris pentru Blog Power 29
 http://www.mostwantedblog.org/2012/07/01/blog-power-29/

Noul lider de opinie, Surasdeamagire. A propus ca temă:

Iluzii/măști: - adesea oamenii aleg să își ascundă sentimentele. Mulți vor să pară altcineva și mulți oamenii își poartă propria mască.

Care sunt motivele pentru care cineva ar alege să-și poarte propria mască? 

De ce ar avea nevoie cineva să se elibereze de propria mască? 

Ce s-ar întâmpla dacă oamenii care poartă o mască ar renunța la ea și ar alege să nu se mai prefacă?

Stau şi mă gândesc la trecutul meu. Nu am ce-mi reproşa. Cu toate astea am fost un bun purtător de mască în perioada cât am fost om al muncii. Un defect? O calitate? Nu ştiu.

Totul a plecat odată cu primirea în partid şi alegerea mea ca secretar UTC în urma rezultatelor obţinute pe plan profesional. Mi-am pus la punct toate documentele şi nu aveam probleme. Totul se derula de la sine. Pe vremea aceea lucram la Refractara. După vreo trei ani, timpul de derulare a contractului pentru studii, am plecat de acolo şi m-am angajat la calea ferată. Acolo, după scurt timp, am fost considerat bun pentru activitatea de propagandist. Mi-am redactat documentele aşa cum ştiam, şedinţele de partid erau organizate de alţii şi se ţineau lună de lună, iar în cadrul acestor şedinţe îmi prezentam şi eu materialele de propagandă. Discuţii pe marginea lor nu prea erau, dar nu dam importanţă acestui fapt pentru că eram doar propagandist nu şi secretar cu propaganda.

A urmat trecerea mea în activitatea sindicală. Am fost ales secretar al Comitetului de sindicat pe Complexul CFR şi în această calitate am înfiinţat Casa de Ajutor Reciproc fiind ales preşedinte fondator. Toate acestea mi-au atras simpatia oamenilor şi am ajuns să am o oarecare priză la ei. Timpul trecea oarecum în favoarea mea.

A venit apoi rândul anului 1981 pentru a fi ales secretar de partid la o organizaţie de bază, iar această alegere s-a soldat cu trimiterea mea pentru o perioadă de trei luni la Şcoala de partid din Constanţa. Nu a fost greu, dar nici uşor. Trebuia să fiu atent ce fac şi ce scot din gură. Uneori eram atras pentru a-mi da cu stângul în dreptul, dar mă răsuceam ca un titirez şi o scoteam la capăt. Încercam să imit pe alţii şi mă purtam cu dezinvoltură, dar acestea au fost şi primele straturi de poleială.

Pentru că am fost apreciat atât profesional cât şi politic, a urmat o nouă promovare. Am fost ales Secretar al Comitetului de Partid pe Complexul CFR. Dar nu aşa cu una cu două, ci în urma unei minuţioase cercetări întreprinse de Colegiul judeţean de partid. Ce se întâmplase? Pe linie profesională mă ocupam de protecţia muncii. În urma unui control la subunitatea condusă de unchiul meu, care era şi secretarul comitetului de partid, am găsit grave nereguli. Am discutat cu el şi i-am spus că nu pot întocmi proces verbal de constatare, dar să remedieze neregulile într-o săptămână după care urma să finalizez controlul. La următorul control am găsit aceleaşi nereguli. L-am întrebat de ce nu a făcut nimic şi a început să înjure că nu a avut timp. De data asta am întocmit nota de constatare în urma controlului şi i-am întocmit proces verbal de constatare a contravenţiei. El a plătit jumătate din amenda stabilită conform legislaţiei în vigoare şi m-a reclamat la Comitetul Judeţean de Partid că am îndrăznit să sancţionez un secretar de partid. Primul-secretar a dispus cercetarea. Au venit cei de la ITM să vadă dacă am procedat corect şi cei de la partid să vadă ce am avut cu secretarul de partid. Cu cei de la ITM am terminat repede pentru că nici când au venit ei neregulile nu erau remediate, dar cu cei de la partid treaba a mers mai greu. Unchiul meu era om cu greutate în cadrul complexului feroviar iar eu eram un începător. M-au frecat cu diverse întrebări mai bine de opt ore, până când am reuşit să le strecor o întrebare: dacă unchiul meu are carnetul de partid mai roşu decât al meu? Atunci au cotit-o şi după câteva minute m-au lăsat să plec. Am fost primul om cercetat de Colegiul Judeţean de Partid care nu a fost sancţionat.

Toamna urma să aibă loc alegeri de partid. Am fost trecut în rezerva de cadre. Nu am dat mare importanţă acestui fapt, dar mi s-au făcut tot felul de verificări. La alegeri s-au făcut trei propuneri pentru funcţia de secretar de partid din cadrul celor ce făceau parte din rezerva de cadre. Cei trei au fost: unchiul meu, un muncitor cu multă vechime la calea ferată şi eu, cu vreo zece ani vechime trecut prin ceea ce v-am povestit până acum. Nici de data asta nu m-am impacientat. Pe lista candidaţilor propuşi la funcţia de secretar era şi unchiul meu care avea mult mai multă experienţă din toate punctele de vedere şi era mult mai bine cunoscut de tovarăşi decât eram eu. Dar, a venit şi marele dar. Am avut cu cinci voturi mai multe decât unchiul meu. De aici a venit şi purtarea unei alte măşti. Îmbrăcam o haină care nu mi se prea potrivea. Era prea largă pentru mine. Nu o puteam nici refuza, pentru că la urma urmei a fost voinţa majorităţii. Am pornit la drum şi am fost nevoit să fac faţă unui mare număr de controale pentru că unchiul meu mai umbla şi cu strâmbe pe la „pretini”.  Aşa am aflat că s-ar fi exprimat: „cum de la noi a fost ales secretar de partid un ficior de popă?” sau „vedeţi voi că la scurt timp o să apelaţi din nou la mine” şi câte altele. Aşa că pentru exercitarea funcţiei de secretar am fost nevoit să acţionez în forţă şi să-mi impun punctul de vedere în faţa şefilor administrativi care erau la acea vreme în complex şi aveau mult mai mulţi ani decât aveam eu.

Priza la oameni pe care am câştigat-o cât am fost la sindicat a sporit. Oamenii veneau la mine şi mi se adresau cu tot felul de probleme ştiind că pot avea încredere în mine. Dar pentru asta a trebuit să-mi mulez bine masca pe figură însă nu ştiu dacă masca respectivă a fost propria mea mască sau o mască împrumutată. Ceea ce vă pot spune cu certitudine este că am avut nevoie de acea mască pentru a putea face faţă cerinţelor în folosul celor mulţi, nu al şefilor. De aici vine şi răspunsul la întrebarea finală: „Ce s-ar întâmpla dacă oamenii care poartă o mască ar renunţa la ea şi  ar alege să nu se mai prefacă?” Pentru mine răspunsul este la timpul trecut: nu aş fi putut face ceea ce am făcut.


Alte articole: http://suntfraiera.blogspot.ro/2012/07/bal-mascat.html ; Eu sunt carnavalul! ; 
http://un-alt-blog.blogspot.ro/2012/07/omul-cu-o-mie-de-fete.html ; Despre falsitate si oameni falsi. Apel la sinceritate. ; Despre masti ; Sclav al mastii ; Fara masti! ; Transplant de caracter ; Diferit! ;  Port masti de cuvinte ; Lumea este un bal mascat ; Eu am sa fiu ceea ce sunt