Termen de valabilitate

Articol pentru Blog Power 31
http://www.mostwantedblog.org/2012/07/15/blog-power-31/

Tema este:

"Are prietenia termen de valabilitate?

Poate distanţa distruge anii de gânduri împărtăşite cu o persoană sau mai multe?

Cât valorează ego-ul personal şi orgoliul într-o relaţie de prietenie?"

Deci: Termen de valabilitate

Produsul: Prietenia

O temă tratată diferit de tineri şi de bătrâni. O temă frumoasă, total diferită în comparaţie cu cele de până acum. O temă pe marginea căreia s-au scris şi se vor mai scrie multe epistole, o temă elogios tratată de către cei tineri şi cu multă reţinere de către cei bătrâni.

Prietenia, o relaţie interumană fără sfârşit, nu este altceva decât o relaţie de bună înţelegere între OAMENI, între colegii de grădiniţă, între colegii de şcoală, între colegii de serviciu, între colegii de cartier, între vecini şi multe alte categorii sociale.

Este ea o relaţie socială cu termen de valabilitate nelimitat? Aici opiniile se despart şi fiecare o ia pe drumul ei. Opinia mea este că fiecare prietenie îşi are termenul ei de valabilitate. Prietenia privită în ansamblu este aşa cum spuneam: fără sfârşit, deci cu termen de valabilitate nelimitat. Dar în particular prietenia diferă de la individ la individ pentru că sunt o mulţime de factori care determină relaţiile interumane.

În primul rând invidia ar fi unul din factorii ce pot strica o prietenie. Când un individ dintr-un grup o ia înaintea celorlalţi apar discuţiile: „cu ce ăsta/asta este mai bun/bună ca noi?”, „ce relaţii sus-puse are?”, ce...? şi ce...?  şi iar ce...? Ar mai fi şi alţi factori care influenţează prietenia, dar nu mi-am propus să analizez această latură negativă. Mă voi limita strict cerinţelor subiectului.

Deci prima întrebare era dacă distanţa distruge prietenia. Eu spun că nu. Distanţa nu este un obstacol în calea prieteniei. Obstacolul inevitabil pentru prietenie este timpul. Crudul şi neiertătorul timp care alterează sentimentele este cel care duce spre uitare şi deci spre ruperea unei prietenii. Cu alte cuvinte cu cât trece mai mult timp în care doi prieteni nu mai iau legătura unul cu altul, cu atât între ei se aşterne uitarea şi ruperea legăturilor de prietenie. De aici vine şi amestecul ego-ului în relaţiile de prietenie şi deci a orgoliului. Un om orgolios nu trece cu vederea întârzierea unui răspuns şi ca atare încetează să mai dialogheze cu prietenul său pe care automat îl trece la categoria „fost”. Dar peste acest impediment nu se poate trece prin găsirea unei căi de mijloc?  Părerea mea este că nu. Orgoliosul nu cedează sub nicio formă şi consideră că orice face „fostul” este doar de faţadă.


Alte articole pe această temă:
- http://suntfraiera.blogspot.ro/2012/07/un-suflet-ca-al-meu.html
- http://scriitora.blogspot.ro/2012/07/prieteni.html
- http://aurarusu.wordpress.com/2012/07/17/prietenia-incredere-respect/
- http://pandemoniul-sufletului.blogspot.ro/2012/07/prietenia.html
- http://emilcalinescu.eu/prietenie-fara-termen-de-garantie/
- https://irealia.wordpress.com/2012/07/18/prietenie-stoc-epuizat-preluam-marfa/
http://nymphtamine.blogspot.ro/2012/07/batranul-si-marea.html