Fericirea?

Articol scris pentru Blog Power 32

http://www.mostwantedblog.org/2012/07/22/blog-power-32/

La propunerea Irealiei.

Tema: Fericirea!

- O trăieşti mai intens în fragedă pruncie sau creşte odată cu tine?

- (Cum) recunoşti simptomele fericirii?

- Reuşeşti să te faci „vinovat” de propria-ţi fericire sau ai nevoie de „furnizori” externi?

Fericirea, himera ce te amăgeşte o bună parte a vieţii, apare la început sub forma bucuriei, încă din primii ani de viaţă. Pruncul este bucuros că mama îl ia în braţe, apoi când este mai măricel este bucuros că se joacă şi este băgat în seamă. Pe urmă pruncul este bucuros că face primii paşi, că începe să devină independent, că întâlneşte alţi copii şi se joacă cu ei, că se descurcă la grădiniţă şi câte altele.

După toate aceste bucurii începe să apară timid şi fericirea. O bucurie ceva mai amplificată. Copiii mai mari sunt fericiţi pentru rezultatele şcolare, pentru cadourile obţinute, pentru orele petrecute cu prietenii. Pe măsură ce trec anii, fericirea devine mai intensă în perioada pubertăţii când încep să apară primele sentimente de dragoste. Atunci toată lumea este a lor şi nimic nu-i opreşte din drum. Tinerii visează şi se cred invincibili.

Vine apoi vremea maturităţii când şi fericirea îmbracă alte forme odată cu întemeierea noilor familii. Tinerii sunt fericiţi când se căsătoresc, sunt fericiţi când li se nasc urmaşii, sunt fericiţi când copiii lor fac primii paşi, când merg la grădiniţă şi se descurcă bine, când merg la şcoală şi au rezultate bune. Părinţii ajunşi de acum la a doua tinereţe sunt fericiţi când copiii lor îşi termină studiile şi intră în viaţă, apoi când devin bunici şi în felul acesta sunt părtaşi la perpetuarea ciclului vieţii. Deci, pe măsură ce înaintăm în viaţă şi motivele de fericire se împuţinează. Ajungem ca în final să fim fericiţi pentru sănătatea ce o avem, când de fapt fericirea se transformă în mulţumire.

Cam acestea ar fi fazele fericirii oglindite în ochii unui bătrân trecut prin viaţă. Entuziasmul tinerilor diferă mult faţă de modul meu de a privi lumea. Pentru ei „tot ce zboară se mănâncă” în timp ce pentru mine rămâne doar mămăliga.

Simptomele fericirii sunt uşor de recunoscut. În clipele de fericire omul simte că-l cuprinde o stare aparte şi are senzaţia că pluteşte. Nu mai vede nimic altceva în afară de motivul fericirii. Apoi, pe măsură ce înaintează în vârstă şi motivele fericirii se împuţinează, omul coboară cu picioarele pe pământ, fericirea se temperează şi devine apatică.

Vrem, nu vrem, ne place sau nu ne place, cam asta este fericirea. Unii vor redacta articole elogioase pe seama ei. Alţii o vor descrie în culori pastelate. Eu nu pot. Pentru mine fericirea este aşa cum am prezentat-o. De la puţini spre nimeni vor fi cei care vor aprecia acest articol, dar asta nu mă deranjează. Ştiu doar un lucru: aceasta-i viaţa şi nu este roză, iar mie-mi place să o privesc aşa cum este ea şi tot ce scriu este şi va rămâne privit prin prisma realităţii trăite de mine. Poate alţii trăiesc altfel. Ferice de ei. Mie-mi place cum trăiesc şi privesc eu lumea, viaţa în ansamblul ei şi chiar moartea: o femeie frumoasă, nu o hârcă ce se plimbă cu coasa.

În aceste condiţii nu văd de ce s-ar face cineva vinovat de propria-i fericire. Este un sentiment  ce vine în mod firesc într-o situaţie sau alta. Este o stare ce ne cuprinde fără să o putem opri din drumul ei. Fericirea este generată atât de factori interni, specifici fiecărui individ, dar şi de factori externi,  proveniţi din familie şi societate. Fericirea este întâlnită pe toate palierele sociale, de la bogaţi la săraci. Dar nu toţi bogaţii sunt permanent fericiţi, după cum nici toţi săracii nu sunt permanent necăjiţi. Alternanţa valorilor se simte şi aici şi face parte din ECHILIBRUL UNIVERSULUI.


Alte articole scrise pentr BP 32:
- http://suntfraiera.blogspot.ro/2012/07/pana-sa-se-nascatotul-parea-normal.html
- http://irealia.wordpress.com/2012/07/27/fericirea-mea-2-2/
- http://www.balantza.com/fericirea-nu-o-gasesti-la-magazinul-de-la-colt/
- http://pandemoniul-sufletului.blogspot.ro/2012/07/perfectiunea-intruchipata-fericirea.html?
- http://emilcalinescu.eu/sa-fim-mai-fericiti-despre-oameni-fericiti/
- https://copiisimame.wordpress.com/2012/07/28/potirul-magic-fericirea/#comment-2850